Am planuit cu ceva timp inainte ca Pastele sa-l petrecem la iarba verde, la Cheia, ca niste romani care se respecta. Zis si facut! Sprinteni ne imbarcam in masinute si incepem a fredona cantece de drumetie. Deodata, vremea se schimba brusc, de parca ar fi fost o patzachina, in acea perioada a lunii, cand i se schimba starea de la o trilisecunda la alta! Sa te tii... Ploaie, senin, si mai multa ploaie, si mai putin senin... Se juca cu inima noastra mai ceva ca o matza cu a sa prada. La fel facea si don' sofer. Dupa mai multe depasiri periculoase pe splendidele sperpentine (mii de multumiri teribilistului, promitem sa te injunghiem data viitoare), ajungem la destinatie... Lume la greu! M-am bucurat! Nu eram singurii care ne luaseram tzeapa :D So... Iarba uda + o tona de specimene din rasa cocalarus supremus\m patrat + manele = love, peace and harmony. Cu toate astea, nici vorba sa ne descurajam! Ne punem voiosi pe treaba, precum cei 7 pitici. Singura diferenta era ca noi nu cautam s-o satisfacem pe Alba ca Zapada, ci propriile burti insatiabile. Nu se incing bine carbunii ca se pune pe-o mocaneasca de toata frumusetea, genul ala de ploaie care te imbie la stat in casa si... jucat table. Dar nu ne dam batuti! Chiar daca coafura nu mai rezista, gratarul nu ne lasa la greu. Cu pungi in cap (le mai ridicam, din cand in cand, sa respiram) , reusim sa frigem bucatele mai ceva ca un bucatar francez. Delicieux, mon cheri! Bagam mancarea la adapost (in portbagaj) de unde o si consumam in cel mai rapid mod posibil - Speedy Gonzales ar fi fost gelos - si pornim la drum, cu aceeasi ploaie dragalasa si zglobie in nas, oarecum multumiti/satui/somnorosi... Ne trezim cu aceeasi viteza "speedy-gonzaleziana" in momentul in care vedem o masina rasturnata pe marginea drumului. O dovedise ploaia... Ne-am interesat daca sunt victime, ca niste cetateni de isprava ce suntem, continuandu-ne apoi drumul.. cu ploaia.. cu obstacole gen 3 bariere prinse, una dupa alta, pentru acelasi tren... O placere! (nu ma intrebati cum se poate asa ceva, ca nu sunt in stare sa pricep nici eu; tine de structura localitatii respective). Ajungem, in sfarsit, acasa unde constatam ca una din masinile alaturi de care ne deplasaseram in frumoasa zi fusese implicata intr-un accident rutier cu fix 3 secunde inainte de a parca in fata locuintei. Mmmm... Funky!! S-au ciocnit ca ouale!! Asa, ca de sarbatoare... :))Deci, ce-am invatat azi, copii? Cand lucrurile par s-o ia razna, nu dispera, nu intreba de ce... the worst is always yet to come!
