Despre nimic...

Numele lui e Vali, are 9 ani, 2 ochi mari si un debit verbal mai ceva ca cel al Amazonului in sezonul ploios. Il ajut la teme din cand in cand si ma pot lauda ca am reusit sa-l determin sa renunte la "taraf" in favoarea "animal planet"-ului. Ii plac veveritele zburatoare. Spune despre ele ca sunt "saltarete" :) Spune multe... Spune ca i-ar placea sa asiste la o inmormantare, iar in momentul in care cosciugul e coborat in groapa, i-ar placea sa sara pe el ca pe o trambulina. Da, stiu! Vorbe mari pentru un omulet atat de mic! In ciuda enormitatilor tenebroase pe care le scoate, e un baiat simpatic, cu mult bun simt. Obisnuieste sa ceara voie inainte sa vorbeasca, lucru care ma amuza ingrozitor. Obisnuiesc sa-l las sa vorbeasca cate in luna si-n stele, dar de cele mai multe ori regret. Ajunge sa ma oboseasca teribil (probabil ca nu voi fi un parinte bun), moment in care il obosesc si eu pe el, cerandu-i sa faca 30 de genoflexiuni. Le face fara sa clipeasca, de parca abia astepta momentul. Face in plus, de fiecare data, continuand sa vorbeasca despre naruto (??) , masini, girofare si fantome. Cand vad ca nu-l pot opri, il amenint cu o lucrare, lucru devastator pt. el. Uita mereu ca nu la mine e catalogul... Uneori imi pierd cumpatul (subliniez, probabil ca nu voi fi un parinte bun) si ridic tonul la el mai ceva decat ridica un microbist cand marcheaza echipa preferata :D Se sperie si tace pentru cateva minute, timp in care ma grabesc sa mai dau de cap unui exercitiu. Stiu ca nu dureaza mult pana sa aud : "-Pot sa spun si eu ceva?" ; "-Vali, daca nu taci, iti rup capul". Asta pare sa-l potoleasca cat de cat.. A mers de doua ori pana acum. S-ar putea s-o pastrez. Desi.. trebuie sa am grija.. Ultima oara cand am recurs la metoda asta mi-a spus ca vrea sa se faca aviator cand va fi mare. "De ce?" , m-am grabit sa-l intreb. "Ca sa-ti bombardez blocul" , mi-a raspuns ... :)

Abia nu asteptam ziua de azi...Am fost la judecatorie, chemata la un proces, in calitate de martor. Pe citatie scria mare si frumos sa ma prezint la ora 12. Ajung la timp .. caut sala.. O gasesc in cele din urma, gratie unui nene amabil, jandarm de meserie, care habar n-avea de capul lui, dar care mi-a lasat o impresie placuta. In sala cu pricina.. lume. Multa lume. O multitudine de Ioni si Marii, Gheorghi si Costici, care mai de care mai infierbantat si mai insetat dupa dreptate. La inceput a fost amuzant sa ascult despre babutze inselate de baieti destepti, garduri mutate peste noapte, conducte de gaze care ba trec, ba nu trec pe la tanti Leana prin curte, etc, etc. Ma simteam ca la un film 3D :)) Tin sa precizez ca numele mai sus mentionate nu sunt inventate! Pe langa, mai erau Ionica, Salcie, Sofi si Bidinelu :)) E tare daca stai sa te gandesti.. Film 3D, circ sau piata, oricum l-ai numi,procesul e un spectacol care merita vazut macar odata in viata. In plus, e pe gratis!! Revenind.. Trece o ora.. trec doua.. trec trei.. patru.. :| Ionii nu se mai terminau... Alexandrele faceau ture sala-hol, sala-hol, infometate, plictisite, insetate, si altele :-s Cu totii stim ca natura isi spune cuvantul indiferent de varsta, sex sau rasa. In cautarea acelui loc unde nu intra decat o persoana, gasesc... un loc.. rupt de orice inseamna normalitate. Nu ma intelegeti gresit! N-am cerut lux, cu miros de micsunele si flori in dreptul oglinzilor! Voiam normalitate.. sau macar ceva apropiat acestui substantiv care, sincer, iese clar din discutie cand vorbim despre aceasta institutie :| Am facut automat stanga imprejur si m-am intors, nesatisfacuta, in THE sala, unde am mai asteptat inca doua ore in care imi imaginam tot felul de schimbari de situatie, ceva gen.. invazie extraterestra, tsunami (da,in Ploiesti,si ce?! o fata are dreptul sa viseze!) si chiar apocalipsa.. Le asteptam pe toate odata! Orice, numai sa scap de acolo! Dar... In real life... Castronel, ametit de bautura, continua sa povesteasca indurerat cum pamantul de la bunica era acum in posesia lu' Cicilica, a doua lui nevasta care e acum maritata cu varul de'al doilea al unchiului prietenei surorii amantei mamei lui. @-) Dupa mai bine de 6 ore este strigat si dosarul meu. Imi aud numele! Radu Alexandru =)) Deja le auzisem pe toate, aveam o stare de spirit excelenta! Ma duc spre judecatoare, repetand in gand : sunt Madonna, sunt Aguilera, sunt Beyonce, ba nu, sunt Alexandru :)) App... Judecatoarea.. Pe la vreo 20 si ceva de ani... As fi luat-o acasa daca eram baiat :> Cu nave spatiale inca vajaindu-mi pe la urechi, imi fac datoria de cetatean, declar ce aveam de declarat si ma retrag. S-a terminat totul in mai putin de 5 minute! Pe bune?? Pentru atata lucru a trebuit sa astept 6 ORE !?!? Pentru atata lucru am fost chemati de la aceeasi ora, eu si altii ca mine, odata cu toti ghertanii (no offence) al caror proces tinea cu secolele? Se pare ca da... pentru ca, dupa creierul pastilat al celor care se ocupa cu treaba asta, asa e normal. 6 ore...

Oameni buni.. Daca va bate vreodata gandul sa faceti vreo contestatie, de orice natura, don't! Daca aveti ghinionul sa va treziti chemati ca martori in vreo chestie d-asta, condoleante si.. enjoy the show!

Hotararea de a face acest blog m-a luat si pe mine prin surprindere. Nu m-am gandit niciodata serios la asta,dar nesimtirea de care au dat dovada cei care se ocupa de site-ul postului acasa m-a revoltat peste masura. Ma jucam linistita pe siteul conquiztador si chiar inainte sa parasesc acest "loc" plin de frustrati, ma izbeste ceva, citez, "EXCLUSIV". Era un mare banner cu stimatul Cabral care spunea ceva de genul "Cand era mic,Cabral pierdea cheile saptamanal". Am ramas putin blocata, m-am scarpinat nedumerita in cap si incercam sa inteleg ce e asa exclusiv in toata treaba asta. Dupa cum era impachetata chestiunea, ai fi zis ca e vorba de ceva cel putin supernatural. M-am grabit sa dau click pentru a analiza in detaliu fenomenul extraordinar. Nu m-am obosit sa citesc articolu. M-am dus direct la comentariile puse de cei ca mine si ca tine. Ce am descoperit? O adunatura de fani ai postului acasa, cu creierele spalate de la atatea telenovele si povestiri adevarate, care exclamau care mai de care cat de chipes, talentat si mirobolant e personajul in discutie, cat de bine il prinde rolul din nu stiu ce telenovela ( cu ocazia asta am aflat si eu CA CAbral e actor) si ca ar trebui sa lupte pentru nu stiu ce tanti din telenovela respectiva. Mi-am dus la bun sfarsit misiunea, postand la randul meu un comentariu prin care imi exprimam propria parere, fara a jigni (prea rau) pe nimeni. Guess what?? Nu mi-au postat comentariul!! De ce? Pentru ca nu ma incadram in peisajul cu fluturasi si iepurasi pe care incercau ei sa-l creeze? Faptul ca bolovanii aia mi-au refuzat dreptul de a ma exprima liber m-a determinat sa imi vars aici oful, in speranta ca voi gasi cetateni care sa imi impartaseasca parerea.
Acesta e articolul senzational, iar comenariul meu este urmatorul:

"N-am nicio problemă cu Cabral şi tot respectul pentru mama lui, dar.. Iisuse!!! Chiar aşa am ajuns?? Pe asta se pune accentul in media? Pe întâmplări banale din viaţa unor "vedete" ??? Asta e ştire exclusivă? Încă un click pe ce-a mai facut eleva porno şi ne-am făcut "datoria" şi pe ziua de azi,nu? Adevărate modele mai promovaţi...NOT! Nu-i de mirare că ne ducem dracu'!!! La urma urmelor, nu-i de vină cel care posteaza, e de vină ce-l care aplaudă ca o focă la circ toate cretinităţile astea..."

- chiar atat de rau a fost?