E un tip la McDonald's, in Nord, care ma duce cu gandul la personajul asta din Dexter's Lab. E angajat acolo si cred ca a obtinut de vreo 374 962 de ori distinctia de 'employee of the month'. Il urmaresc cu interes si curiozitate de cate ori am ocazia si nu pot decat sa constat ca-si face treaba impecabil. Nu sta o secunda! Mereu sterge, matura, serveste, deschide usi, etc. Ce ma fascineaza, insa, e expresia lui... mereu aceeasi; mereu sobru; nu lasa nimic sa-i distraga atentia! A renuntat la uitatul dupa decolteuri adanci in favoarea depistarii cartofilor de pe podea. N-au gura sa strige si nici nu se vor curata singuri, nu? Zilele trecute am avut onoarea sa schimbam doua vorbe :D Nu stiu exact din ce eroare, dar l-am surprins rezemat de usa de la intrarea in restaurant. (Sigur scana teritoriul de posibile firimituri sau proaspete pete de suc) Am impins, timida, in usa, ca sa nu-l sperii... "Ma scuzati! Ma scuzati!" a spus el, cand m-a simtit, grabit si rosu ca un rac. La randul meu, i-am zambit larg, l-am atins usor pe umar si l-am asigurat ca totul e in regula. Sper ca m-a crezut, dar, la cum il vad, sigur s-a dus acasa si s-a biciuit toata noaptea, cerand iertare zeului Ronald McDonald...