Aş vrea să pot să scriu orice! Să simt cum vărs trăiri.
Confuzie.
Durere.
E multă şi m-apasă.
Nu vreau să fie simplu! Mai complicat aş vrea sa fie! Să stau, să gândesc, să găsesc, să pierd, să născocesc. Să nu am timp să ştiu de mine!
…şi de tine.
…şi de tine.
Trei ochi sunt mulţi, iar doi nu-s de ajuns.
Aş vrea să pot să tac uneori. Dar imi place să te stiu, să te simt, şi mă deschid, mă alint. Nu-i bine, ştiu… Dar doar când e târziu.

Am vise multe, mari şi verzi. Te uiţi la mine cu ochi gravi şi nu vrei să mă crezi. Sunt mică, spui, nu ştiu cât pot, nu ştiu ce am si nici ce vreau. Îmi stă în gât sărutul tău, îmi arde pielea mâna ta… Atâta timp stă înşirat, am plâns prea mult şi n-am uitat.
Am doar un cap şi-l simt cam plin. Nu mai am vise-n ce să ţin.

2 Comments:

  1. ciprian said...
    uau...
    Alex said...
    :)

    nu te speria. rau. e mai veche...

Post a Comment