skip to main |
skip to sidebar
flori în cochilii, călare pe gând
amarul vesel, muşcă din vânt
trei copite sure-n faţă
doi copii pe-o aţă
desculţi de viaţă
cu pieptul lăptos
de lacrime stors
cu sânul pe dos
spre casă întors
aleargă
spre albă
găfăind zadă
în zăpadă
să cadă
în sus.
să stea ascuns
în ea pătruns
scâncet strâns
cu sânul uns
de ochiul plâns
două clipe
nenăscute
sloi şi mute
îngropate-n berze bete
rătăcite
cad în frunte
zboruri frânte
în creştetul moale
un soare prea mare
pe rană, cu sare
apasă şi doare
se vede în zare
coşmarul călare
mâna tresare
se-nchină şi moare
amarul vesel, muşcă din vânt
trei copite sure-n faţă
doi copii pe-o aţă
desculţi de viaţă
cu pieptul lăptos
de lacrime stors
cu sânul pe dos
spre casă întors
aleargă
spre albă
găfăind zadă
în zăpadă
să cadă
în sus.
să stea ascuns
în ea pătruns
scâncet strâns
cu sânul uns
de ochiul plâns
două clipe
nenăscute
sloi şi mute
îngropate-n berze bete
rătăcite
cad în frunte
zboruri frânte
în creştetul moale
un soare prea mare
pe rană, cu sare
apasă şi doare
se vede în zare
coşmarul călare
mâna tresare
se-nchină şi moare
